„Bine te-am găsit, bunico!Săru’mîna!” „Măi flăcău,
Vin la maica să te pupe...
Şi nu da peste hârdău!”
Ne pupăm, ne-mbrăţişăm...
„Vezi să nu te murdăreşti,căci la noi tu ştii cum e...
Nu-i chiar ca la Bucureşti.”
Îmbrăcat cu haine-alese,
de oraş, dau buzna-n casă,şi mă schimb la repezeală
să nu pierd vreo zi de coasă.
"Ai crescut,” zice bunicul.
„Ai crescut şi-ţi merge bine.Parcă-l văd şi-acu pe tac-tu
când era aşa ca tine...
„Când ieşeam cu toţi la coasă
cu căruţa, hăt, pe luncă,şi cântam pe rînd din frunză
după câte-o zi de muncă...
„Parcă nici nu-mi vine-a crede
că şi eu am fost ca tine,că şi tac-tu-a fost la fel
şi-oţi ajunge moşi ca mine.”
Îl priveam cu ochii mari
însă gândul mi-era-n drum,în caisul de la poartă...
Leşinasem... Ce parfum!
Mi se-oprise chiar sub nas
de-mi lăsase gura apă;nu vedeam decât caise
cum s-au copt şi cum se crapă.
„Într-o zi, măi Ionică,
oi avea şi tu copii;să vii des cu ei pe-aicea
chiar de noi nu vom mai fi.
„Să nu-i creşti doar la oraş
căci copiii vor să vadă mult pământ, mult cer, mult soare,
vor s-alerge-n praf, să cadă...”
Mi-era greu să-l văd pe fi-miu
alergând pe bătătură
şi-am sărit drept în cais
că-mi ploua de-acum în gură.
Am plecat apoi la coasă
cu caisele prin sân,
gâdilându-mă pe burtă
şi-ascultându-l pe bătrân.
Îmi tot repeta că viaţa
se grăbeşte, te-ameţeşte,când eşti mic tu crezi că-i lungă,
dar de fapt te păcăleşte.
Când ajungi bătrîn ca el,
îmi zicea, n-ai de ales,de-ai crezut că viaţa-i lungă,
scoţi din sac doar ce-ai cules.
Multe vorbe-ntortocheate
mai găseşti pe la bunicidar când vin la ei, la ţară,
nici c-aş mai pleca de-aici.
(poezie publicată în volumul "Ne văd copiii" sub titlul "S-au copt caisele" - Curtea Veche, 2009)
No comments:
Post a Comment