Un accident in București

Mama m-a-nvăţat de mic

ca la nici un colţ de stradă
să nu traversez pe roşu,
iar de nu văd semafoare,
doar pe zebră să mă vadă.

Era semn, era şi zebră!

Chiar o tanti mi-a-ntins mîna:
„Hai, curaj, băiatul mamii,”
mi-a spus ea, „Hai, traversează!
Nu eşti singur, eşti cu Buna...”

M-am uitat apoi în stînga,

cum mă învăţase mama,
căci deşi încurajat
de femeia-ceea-n vîrstă
voiam singur să iau seama.

Era linişte pe stradă.

Cer senin, vreme frumoasă,
două faruri, hăt, departe
timp să traversez, destul,
timp să intru chiar şi-n casă.

De cum am păşit pe zebră

văd cum trece-o cioară-n zbor;
se întoarce, se roteşte,
către noi se năpusteşte
croncănind asurzitor.

Am simţit în piept un freamăt

şi de-acum ceva-mi spunea
că-mi voi pierde nu doar mersul,
ci pămîntu-ntreg, destinul.
Ieri zburam, azi voi cădea...

A urmat un vuiet groaznic,
o durere-n şold şi-n spate
şi-apoi ca-ntr-un vis urît,
m-am trezit plutind prin aer
şi purtat de şoc, departe.

M-au urcat întins pe-o targă

într-o ambulanţă veche
mirosind a doctorii
şi-unde-o văd şi-acum pe Buna
cum îmi plînge în ureche.

Nu vă spun ce tragedie
şi ce jale-n tot salonul
cînd apar ai mei de mînă.
Mama-şi pierde răsuflarea,
tata cade în genunchi
doctorii se uită-n lături
îngroziţi parcă la gîndul
că un puşti de vîrsta mea
nu va mai mişca un deget,
nu va mai păşi un pas...
Ani şi ani şi ani de-acuma,
anii toţi ce i-au rămas,
va sta-ntins mai mult în pat
sau împins, de-i vreme bună,
în vreun cărucior, prin parc.

„A venit cumva din dreapta,”

o aud prin vis pe Buna
povestind pe-un ton şoptit.
„Cu o cască fumurie
şi-un costum negru de piele
nu putea fi decît George
a primarului odraslă
călărind motocicleta
ce-a primit-o drept cadou
de la naşa lui Georgeta.”

Văd poliţie, văd martori,

îi aud pe-ai mei strigînd;
unii intră, alţii ies,
tata dă cu pumnu-n masă,
un bolnav se-nchină, mut,
doctorii se strîng, şoptesc,
aduc apă în pahare
beau pe rînd, se răcoresc,
şi o iau de la-nceput.
 
Poliţiştii dau din umeri
ba chiar spun că n-au dovezi
n-au nici număr, nici model,
la motocicleta neagră,
iar prin casca fumurie
cum să vezi dac-a fost el?

Cum să vezi? Mă-ntreb şi eu.
Cum să vezi dac-a fost el
doar prin casca fumurie,
dacă la motocicletă
n-ai număr, nici model?
 
Ce să vă mai povestesc?
Din paharul mamei mele
beau şi eu. Mă răcoresc.

06-01-2009

Soham, UK

Din volumul de versuri Ne văd copiii, Editura Curtea Veche, 2009