Vino spre sfârșitul săptămânii

Ca în fiecare vineri,
m-am întâlnit cu Mary şi Angie,
şi-am intrat din nou
în pubul de la Green Man,
braţ la braţ,
după moda de-aici,
din Anglia.

Înghesuială mare.
Toată lumea stătea în picioare,
și făcea small-talk.
Coada de la bar
nu s-a scurtat nici o clipă.
Eu am dat primul rând,
Mary pe-al doilea
și Angie pe-al treilea.
Am vorbit despre bărbați
și despre singurătate,
despre servici
și despre trecerea timpului,
după care am mai luat câte un rând
pe care și l-a plătit fiecare.

Acum stau și mă clatin
în faţa pubului,
în timp ce așteptăm taxiul.
La dreapta şi la stînga mea,
Mary şi Angie se clatină şi ele.
Ne sprijinim una de alta,
dar până la urmă tot ne prăbușim.

În faţa pubului
sunt şi alţii care aşteaptă taxiul.
Cei care se țin mai bine pe picioare
îi ajută pe cei care cad
să urce în taxi.
Simt o mână
cum mă ridică și pe mine
– o mână hotărâtă de bărbat
de care îmi voi aminti probabil
când mă voi trezi din nou singură
în cămăruța mea strâmtă
de la demi-sol.

Mîine voi suna la servici
şi le voi spune că sunt sick.
Şi Mary va face la fel.
Şi Angie va face la fel.

Să nu-ți dorești să ai un business
în care se lucrează sâmbăta...

Aşa că
dacă ţi-ai propus
să emigrezi în Anglia,
vino spre sfârşitul săptămânii
căci în weekend,
ai şanse mai mari
să găseşti ceva de lucru.

...Iar dacă ajungi vineri seara
și treci prin fața vreunui pub,
nu îi privi cu dezgust
pe cei care
nu se mai pot ține pe picioare...

Nu sunt cu mult diferiți de tine.

Sunt doar sătui de muncă
și chinuiți de singurătate.